Foarte multe dintre problemele noastre de sănătate, pe care le parcurgem, depind într-o măsură, mai mare sau mai mică, de calitatea aerului pe care îl respirăm.
După ultimele aprecieri ale celor din domeniu, omul modern petrece aproape 90% din viaţă în interiorul unei clădiri, în incinte dintre cele mai variate: birouri, magazine, săli de restaurant, discoteci sau, pur şi simplu, propria cameră de zi (redenumită living), transformată în birou, sau propriul dormitor.
De la bun început va trebui să facem diferenţa între încăperile construite în clădirile tradiţionale, pe pământ sau la bloc, mai vechi, şi cele care se construiesc sub ochii noştri, atât din punct de vedere al spaţiilor alocate, cât şi al dotărilor cu utilităţi.
Pentru problema de faţă, în legătura cu casele mai vechi, în care am trăit o bună parte dintre noi, să ne reamintim câteva particularităţi.
Ferestrele au fost construite de regulă de lemn.
Lemnul introdus în cercevele şi în rame, în cele mai multe cazuri incomplet uscat, suferea în timp deformări definitive, care făceau ca gradul de etanşare al ferestrelor să scadă în timp, permiţând penetrarea unei cantităţi orare (debite) de aer (uneori) chiar mai mari decât ar fi fost necesar pentru o minimă ventilare naturală.
Apoi, uşile interioare; în casele tradiţionale româneşti, de regulă, uşile aveau ramă pe patru laturi; adică, aveau şi prag.
O astfel de uşă, odată închisă, îngreuna considerabil mişcarea aerului dintr-o încăpere în alta.
Chiar dacă, la vechile blocuri de locuit, din beton, pragul a fost eliminat, din cauza încălzirii insuficiente a spaţiilor, orice migrare de aer pe sub uşi era privită, catalogată, dar mai ales simţită la propriu, drept curent de aer.
În fine, pentru a ne opri aici, introducerea gazelor naturale în blocuri, pentru a fi folosite la preparatul mâncărurilor a reprezentat o măsură salutară în micşorarea efortului gospodinelor în aceasta direcţie.
În acelaşi timp însă, fiecare bucătărie a fost obligatoriu prevăzută cu două mijloace de ventilare naturală: una sub forma unei grile din plasă de sârmă montată în rama ferestrei şi alta, similară, montată pe coşul de ventilare aflat, de regulă, în partea opusă ferestrei.
Au fost nenumărate cazuri în care măcar una din cele două grile au fost astupate sau chiar anulate, prin desfiinţare fizică.
Motivul: „făceau curent”.
Ideea de ventilatie se refera la introducerea aerului din atmosfera si indepartarea celui din interiorul locuintelor in cantitati suficiente pentru a ne asigura confortul. Cu ajutorul ventilatiei putem sa indepartam excesul de caldura din interiorul spatiilor inchise sau sa extindem in interiorul acestora conditiile termice favorabile ale mediului exterior. De asemenea, inlatura alterarea compozitiei aerului.
Intre aerul din interior si cel exterior trebuie sa se realizeze un schimb permanent, avand ca rezultat inlocuirea unei parti din aerul incaperii. Acest schimb natural depinde atat de unii factori fizici ai aerului (temperatura, presiune, directie si viteza a curentilor de aer), cat si de caracteristicile constructive.